Urmează-ti inima, nu mintea!

Urmează-ți inima, nu mintea.

Pune-ți  toată atenția pe ceea ce simți. Nu contează cât de corect pare ceva sa fie, dacă nu se simte în regulă … ia distanță. Dacă nu se simte în regulă, sunt șanse mari chiar să nu fie în regulă.  Inima ta este mult mai înțeleaptă decât creierul.

Majoritatea oamenilor, când se confruntă cu o decizie dificilă, apelează la rațiune, pentru că au convingerea că inteligența vine din minte. Dar lucrurile nu stau așa … inima ta este cea mai puternică inteligență din tot corpul. Inima ta este inteligența care a luat naștere înaintea creierului, inima ta a început să bată înainte ca creierul tău să existe. Așa că, inteligența care a creat corpul și creierul tău, este inima. Ne formăm un creier emoțional cu mult înainte să ne formăm unul rațional și o inimă care bate, înainte de ambele.

Nu îi poți da crezare minții 100% din timp pentru că ea nu-și dorește decât să te țină departe față de orice formă posibilă de durere, în timp ce inima vrea să te ducă acolo unde ai nevoie.

Să trăiești în mintea ta nu este numai periculos, ci și nesăbuit. Tony Robbins spune: „ When you are in your head, you are dead.” Ești mort față de minunile și frumusețea acestei lumi, ești mort în raport cu claritatea luării deciziilor, și ești departe de pacea adevărată care urmează atunci când îți urmezi inima.

Inima ta știe calea. Urmează-ți instinctul, urmează-ți intuiția. Dacă simți că este corect, urmează acel sentiment. Ieși din minte și observă ce-ți spune inima!

Intuiția, să dai curs unei inspirații bruște, are o conotație negativă în societate. Se așteaptă de la noi să gândim logic și să fim practici, dar să fii practic sau logic nu va duce niciodată la împlinire adevărată sau fericire, poți obține asta doar trăind din plin, fiind una cu sinele tău autentic și urmându-ți inima, chiar dacă asta nu corespunde celor din jur.

Ca societate, suntem atât de condiționați să ne conformăm standardelor sociale, care ne descurajează din a ne urma intuiția, a ne urma inima. Alegem calea practică pentru că este „sigură”, mai puțin riscantă. Dar, când ne reprimăm dorința de a acționa conform inspirației divine, acumulăm o tensiune atât de mare în sufletul nostru încât începem să experimentăm stări emoționale joase, inclusiv depresie și anxietate.

Ne pierdem calea … și pentru ce? Ca să ne simțim „în siguranță”? ca să putem avea „predictibilitate”? Desigur, acestea au beneficiile lor, dar dacă inima ta te cheamă iar tu alegi să o ignori, consecințele ar putea de departe să cântărească mai greu ca beneficiile.

Inima ta te va conduce către sinele tău autentic. Când te simți speriat să o iei pe calea nebătătorită sau „dezaprobată”, pune-ți aceste întrebări incomode și fi sincer cu tine însuți:

„Exista cumva alt scop pentru mine în viață, altul decât să satisfacerea nevoilor altora și să fac ceea ce se așteaptă de la mine?”,

„Sunt mai preocupat de cum mă văd alții decât de fericirea mea?”,

„Îmi reprim cumva adevăratele mele dorințe?”,

„Care vor fi efectele pe termen lung ale reprimării, versus efectele pe termen scurt ale acceptării, de către prieteni, familie, societate?”

Fiecare dintre noi este înzestrat cu talente și aptitudini, care pot fi identificate uitându-ne la lucrurile pe care le facem cu pasiune și din inspirație. Reprimându-le sau întorcând privirea de la acestea, nu facem decât să negăm accesul divin la puterea creatoare care există înlăuntrul fiecăruia dintre noi.

Suntem cu toții aici cu un scop, iar acest scop uneori nu arată atât de practic, cel puțin inițial. Trebuie simțit, cu inima. Ai întotdeauna toate răspunsurile înlăuntrul tău, tot ce ai nevoie este în interiorul tău … doar urmează-ți inima. Și nu confunda vocile din capul și din jurul tău cu îndrumarea pe care ți-o oferă mult mai puternica și mai înțeleapta inimă.

Urmează-ți inima, nu mintea …